„Trăim într-o epocă a globalizării. Patrimoniul cultural ne ajută să ne amintim cât de diverși suntem, contribuie la formarea relațiilor de respect reciproc, este o contantă a vieții noastre, care așteaptă să fie descoperită, împărtășită și conservată pentru binele tuturor.” Kornélia Lohyňová
Antreprenoriat cultural, patrimoniu cultural și schimburi culturale
În contextul unei lumi hiperindustrializate și sistematizate suntem nevoiți să privim, tot mai adesea, instituțiile de cultură ca pe niște organizații. Dacă analizăm resorturile interne ale instituțiilor de cultură, vom vedea că, dincolo de specificitatea produselor și serviciilor culturale pe care le oferă, acestea funcționează, în mare măsură, asemenea unei organizații economice care, pentru a supraviețui, are o imperativă nevoie de management. Managerul cultural este conducătorul care aplică cu autoritate și responsabilitate principiile și tehnicile managementului în administrarea unei instituții publice de cultură prin utilizarea, combinarea și coordonarea resurselor umane, financiare, materiale și informaționale, în baza unei strategii proprii, cu respectarea principiilor estetice ale domeniului de activitate, în scopul obținerii rezultatelor dorite și a îndeplinirii misiunii organizației. Managerul cultural planifică, organizează și coordonează activitatea structurilor subordonate, controlează și evaluează modul de aplicare a deciziilor și gradul de îndeplinire a obiectivelor asumate, în funcție de domeniul profesional specific.
Managementul cultural nu este o teorie, este o conceptualizare a unor situații recurente în activitatea de planificare, organizare și conducere. Regulile în management sunt cam aceleași, metodele și tehnicile de lucru cu oamenii sunt la fel dacă sunt ridicate la nivel de principii. Particularizările încep la aplicarea pe domenii. Dau un singur exemplu elocvent: pentru managementul și marketingul cultural mecanismul cerere/ofertă este inversat. Cultura nu beneficiază întotdeauna de o cerere explicită; orizontul de așteptare, consumul cultural trebuie create și impulsionate prin metode care țin de cunoașterea intimă a valorilor acestui domeniu.
Managementul cultural este parte a culturologiei, dar şi a managementului contemporan, însă în ţara noastră acesta nu este încă o disciplină ştiinţifică de prestigiu. Managementul cultural defineşte spaţiul în interiorul căruia se pot realiza condiţiile creaţiei culturale şi, mai ales, artistice, formele implementării acesteia şi ale receptării lor de către publicul larg. Obiectul de studiu al managementului cultural sunt totalitatea metodelor de organizare a instituţiilor culturale ce apar în diverse societăţi şi în diverse perioade istorice în interiorul manifestărilor culturale în totalitatea lor şi în sectoarele culturale.
Arta în sine nu mai este de ajuns, ea trebuie să treacă bariera inaccesibilității către consumatorul final, beneficiarul, împingând artistul «clasic» către a-și asuma roluri suplimentare de producător, distribuitor, creator de imagine, personal branding. O mare parte a creației se mută către zona antreprenorială pentru a putea fi susținută și dusă mai departe“.